Vânătoarea (în latină venatio) este activitatea care constă în prinderea sau uciderea unor animale sălbatice.
Vânătoarea a apărut ca ocupaţie a omului în epoca paleolitică. Înainte ca omul să crească animale şi să cultive plante, vânătoarea a constituit principalul mijloc de existenţă. Pentru unele popoare din nordul Asiei, Americii, din insulele Polineziei, din Australia şi Africa, vânătoarea are şi în prezent aceeaşi importanţă.
Se deosebesc următoarele tipuri de vânătoare:
-industrială – vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice pentru blană şi carne;
-sportivă – se face în scopul studierii ecologiei animalelor de vânat şi organizării raţionale a vânatului lor;
-de exterminare – are drept scop stârpirea fiarelor, păsărilor răpitoare şi rozătoarelor şi se face cu arme de foc, cu unelte de prins (capcane, laţuri), cu câini, cu păsări etc








